Demult, era o vreme când consideram că ce trebuie să fie cel mai important în viață este să faci exerciții fizice și să citești.
Dacă nu citeam o zi, dacă nu citeam când mergeam cu trenul sau când stăteam la o oră de clasă îngrozitoare sau mai știu eu, consideram că am pierdut timpul ăla.
La fel și dacă trecea o zi fără să fi făcut câteva flotări sau tracțiuni sau să fi alergat sau jucat fotbal.
Când urcam trepte, uneori, mă ardeau tălpile să le sar pe toate sau să dau un sprint zdravăn până la ultima fără să respir. Apoi să dau drumul aerului să intre și să iasă, să oxigeneze toate celulele și inimii să pompeze sânge și să-i simt bătăile până în creier.
După aia, dar mult mai încoace, am înțeles de la ceilalți, care parcă nu dădeau doi bani pe ceea ce consideram eu ca fiind cele mai importante lucruri pentru mine, că uneori e bine să iei pauze, să încerci să vezi ce lucruri prețuiesc ei și să-mi dau seama că nici eu nu dădeam doi bani pe ale lor.
Acum mă amuză și enervează toate textele, maximele, vorbele care-mi zic despre valori absolute, ideale, gen: cel mai important în viață e să… dacă nu faci asta, înseamnă că nu ai trăit… dacă nu ai fost acolo înseamnă că n-ai înțeles nimic… sensul vieții este să… ce hilar!
Odată ce te prinzi în activitățile sociale de om mare, devine mai greu să citești. Cel puțin pentru mine este și totodată am început să apreciez cărțile care se citesc ușor și pe care înainte le uram.
Acum, când prind mai multe zile în care știu că n-am așa multă activitate sau când merg acasă la țară, ajung să mai citesc din cărțile grele pe care le iubeam atunci când aveam timp de ele. Idei interesante și îndrăznețe, filosofie adevărată, texte care dor atunci când trebuie să le repet citirea, iar după ce o prind, eliberează lumi întregi în capul meu și mereu mă lasă cu o urmă de uimire pentru așa idei și cu o urmă de invidie că poate eu n-o să fiu în stare niciodată să le ajung.
Iar efectul cititului de acest fel e imediat și miraculos, produce o angajare în discuții mult mai facilă. Vorbele și ideile vin de nicăierea parcă. Ăsta e primul efect.
